A group of the last notebooks that Nietzsche wrote from 1888 to the final notebook of 1889. -/- Translator Daniel Fidel Ferrer. See: "Nietzsche's Notebooks in English: a Translator's Introduction and Afterward". pages 265-272. Total pages 390. Translation done June 2012. -/- Nietzsche's notebooks from the last productive year of life, 1888. Nietzsche's unpublished writings called the Nachlass. These are notebooks (Notizheft) from the year 1888 up to early January 1889. Nietzsche stopped writing entirely after January 6, 1889. -/- The (...) German notebooks of Nietzsche's included in these English translations: 12[1-2] Anfang 1888 13[1-5] Anfang 1888 - Fruhjahr 1888 14[1-227] Fruhjahr 1888 (first note says: Nizza, den 25. Marz 1888) 15[1-120] Fruhjahr 1888 16[1-89] Fruhjahr - Sommer 1888 17[1-9] Mai - Juni 1888 18[1-17] Juli - August 1888 19[1-11] September 1888 20[1-168] Sommer 1888 21[1-8] Herbst 1888 22[1-29] September - Oktober 1888 23[1-14] Oktober 1888 24[1-10] Oktober - November 1888 25[1-21] December 1888 - Januar 1889. (shrink)

Focusing on the work of Friedrich von Hayek and Vernon Smith, we discuss some conceptual links between Austrian economics and recent work in behavioral game theory and experimental economics. After a brief survey of the main methodological aspects of Austrian and experimental economics, we suggest that common views on subjectivism, individualism, and the role of qualitative explanations and predictions in social science may favour a fruitful interaction between these two research programs.

Friedrich Hayek’s defense of neoliberal free market capitalism hinges on the distinction between economies and catallaxies. The former are orders instituted via planning, whereas the latter are spontaneous competitive orders resulting from human action without human design. I argue that this distinction is based on an incomplete semantic history of “economy.” By looking at the meaning of “oikonomia” in medieval providential theology as explained by Giorgio Agamben and Joseph Vogl, I argue how Hayek’s science of catallactics is (...) itself a secularization of providential theology. This exposes Hayek to three criticisms: he unjustifiably neglects the possibility of tendencies toward spontaneous disorder in free markets, he condemns the “losers” of neoliberal competition to being providential waste on the road to general prosperity, and he imposes on people the duty to consent to a neoliberal order that hinders them from cultivating their inoperativity. (shrink)

In the history of modern liberal political thought the work of Friedrich Hayek stands out as one of the most significant contributions to liberal theory since J. S. Mill. This article provides a deep re-reading and engagement with key neoliberal texts from Friedrich Hayek and the development of understandings regarding the ‘‘spontaneous ordering’’ mechanisms of the market and the appreciation of the need for states to govern for the market rather than merely to withdraw from responsibility. (...) My intention is to bring some analytical clarity to the so-called incongruity and some of the ‘‘blind-spots’’ of neoliberal thought, but also to show why it makes such an important contribution to contemporary political theory. Doing so will, I suspect, expose the blurring lines that seemingly exist within the neoliberal intellectual project to describe some recent trends in our contemporary economic and political thoughts by illustrating the views and particularly the thinking of Friedrich Hayek. I conclude by reflecting upon the implications of these findings for the scholarly study of contemporary neoliberal political theories. (shrink)

Článek reflektuje Hayekovy výklady o povaze pravidel. Ukazuje, že jeho pojetí pravidel je extrémně široké a vazba mezi pravidly a pravidelnostmi je nepřijatelně úzká. Následně je nastíněno alternativní - užší - vymezení pojmu pravidla. Nakonec je podrobeno kritice Hayekovo příliš úzké chápání pojmu normativních pravidel a je navrženo jeho širší vymezení.

Given the multiple crises that are occurring after decades of neoliberalism we should take care to examine neoliberalism’s claims and subject them to critical scrutiny. What I propose to do here is to examine some of the philosophical claims made by Friedrich Hayek and then submit them to scrutiny using tools from Hayek’s cousin, Ludwig Wittgenstein.

Jakob Friedrich Fries (1773-1843): A Philosophy of the Exact Sciences -/- Shortened version of the article of the same name in: Tabula Rasa. Jenenser magazine for critical thinking. 6th of November 1994 edition -/- 1. Biography -/- Jakob Friedrich Fries was born on the 23rd of August, 1773 in Barby on the Elbe. Because Fries' father had little time, on account of his journeying, he gave up both his sons, of whom Jakob Friedrich was the elder, (...) to the Herrnhut Teaching Institution in Niesky in 1778. Fries attended the theological seminar in Niesky in autumn 1792, which lasted for three years. There he (secretly) began to study Kant. The reading of Kant's works led Fries, for the first time, to a deep philosophical satisfaction. His enthusiasm for Kant is to be understood against the background that a considerable measure of Kant's philosophy is based on a firm foundation of what happens in an analogous and similar manner in mathematics. -/- During this period he also read Heinrich Jacobi's novels, as well as works of the awakening classic German literature; in particular Friedrich Schiller's works. In 1795, Fries arrived at Leipzig University to study law. During his time in Leipzig he became acquainted with Fichte's philosophy. In autumn of the same year he moved to Jena to hear Fichte at first hand, but was soon disappointed. -/- During his first sojourn in Jenaer (1796), Fries got to know the chemist A. N. Scherer who was very influenced by the work of the chemist A. L. Lavoisier. Fries discovered, at Scherer's suggestion, the law of stoichiometric composition. Because he felt that his work still need some time before completion, he withdrew as a private tutor to Zofingen (in Switzerland). There Fries worked on his main critical work, and studied Newton's "Philosophiae naturalis principia mathematica". He remained a lifelong admirer of Newton, whom he praised as a perfectionist of astronomy. Fries saw the final aim of his mathematical natural philosophy in the union of Newton's Principia with Kant's philosophy. -/- With the aim of qualifying as a lecturer, he returned to Jena in 1800. Now Fries was known from his independent writings, such as "Reinhold, Fichte and Schelling" (1st edition in 1803), and "Systems of Philosophy as an Evident Science" (1804). The relationship between G. W. F. Hegel and Fries did not develop favourably. Hegel speaks of "the leader of the superficial army", and at other places he expresses: "he is an extremely narrow-minded bragger". On the other hand, Fries also has an unfavourable take on Hegel. He writes of the "Redundancy of the Hegelistic dialectic" (1828). In his History of Philosophy (1837/40) he writes of Hegel, amongst other things: "Your way of philosophising seems just to give expression to nonsense in the shortest possible way". In this work, Fries appears to argue with Hegel in an objective manner, and expresses a positive attitude to his work. -/- In 1805, Fries was appointed professor for philosophy in Heidelberg. In his time spent in Heidelberg, he married Caroline Erdmann. He also sealed his friendships with W. M. L. de Wette and F. H. Jacobi. Jacobi was amongst the contemporaries who most impressed Fries during this period. In Heidelberg, Fries wrote, amongst other things, his three-volume main work New Critique of Reason (1807). -/- In 1816 Fries returned to Jena. When in 1817 the Wartburg festival took place, Fries was among the guests, and made a small speech. 1819 was the so-called "Great Year" for Fries: His wife Caroline died, and Karl Sand, a member of a student fraternity, and one of Fries' former students stabbed the author August von Kotzebue to death. Fries was punished with a philosophy teaching ban but still received a professorship for physics and mathematics. Only after a period of years, and under restrictions, he was again allowed to read philosophy. From now on, Fries was excluded from political influence. The rest of his life he devoted himself once again to philosophical and natural studies. During this period, he wrote "Mathematical Natural Philosophy" (1822) and the "History of Philosophy" (1837/40). -/- Fries suffered from a stroke on New Year's Day 1843, and a second stroke, on the 10th of August 1843 ended his life. -/- 2. Fries' Work Fries left an extensive body of work. A look at the subject areas he worked on makes us aware of the universality of his thinking. Amongst these subjects are: Psychic anthropology, psychology, pure philosophy, logic, metaphysics, ethics, politics, religious philosophy, aesthetics, natural philosophy, mathematics, physics and medical subjects, to which, e.g., the text "Regarding the optical centre in the eye together with general remarks about the theory of seeing" (1839) bear witness. With popular philosophical writings like the novel "Julius and Evagoras" (1822), or the arabesque "Longing, and a Trip to the Middle of Nowhere" (1820), he tried to make his philosophy accessible to a broader public. Anthropological considerations are shown in the methodical basis of his philosophy, and to this end, he provides the following didactic instruction for the study of his work: "If somebody wishes to study philosophy on the basis of this guide, I would recommend that after studying natural philosophy, a strict study of logic should follow in order to peruse metaphysics and its applied teachings more rapidly, followed by a strict study of criticism, followed once again by a return to an even closer study of metaphysics and its applied teachings." -/- 3. Continuation of Fries' work through the Friesian School -/- Fries' ideas found general acceptance amongst scientists and mathematicians. A large part of the followers of the "Fries School of Thought" had a scientific or mathematical background. Amongst them were biologist Matthias Jakob Schleiden, mathematics and science specialist philosopher Ernst Friedrich Apelt, the zoologist Oscar Schmidt, and the mathematician Oscar Xavier Schlömilch. Between the years 1847 and 1849, the treatises of the "Fries School of Thought", with which the publishers aimed to pursue philosophy according to the model of the natural sciences appeared. In the Kant-Fries philosophy, they saw the realisation of this ideal. The history of the "New Fries School of Thought" began in 1903. It was in this year that the philosopher Leonard Nelson gathered together a small discussion circle in Goettingen. Amongst the founding members of this circle were: A. Rüstow, C. Brinkmann and H. Goesch. In 1904 L. Nelson, A. Rüstow, H. Goesch and the student W. Mecklenburg travelled to Thuringia to find the missing Fries writings. In the same year, G. Hessenberg, K. Kaiser and Nelson published the first pamphlet from their first volume of the "Treatises of the Fries School of Thought, New Edition". -/- The school set out with the aim of searching for the missing Fries' texts, and re-publishing them with a view to re-opening discussion of Fries' brand of philosophy. The members of the circle met regularly for discussions. Additionally, larger conferences took place, mostly during the holidays. Featuring as speakers were: Otto Apelt, Otto Berg, Paul Bernays, G. Fraenkel, K. Grelling, G. Hessenberg, A. Kronfeld, O. Meyerhof, L. Nelson and R. Otto. On the 1st of March 1913, the Jakob-Friedrich-Fries society was founded. Whilst the Fries' school of thought dealt in continuum with the advancement of the Kant-Fries philosophy, the members of the Jakob-Friedrich-Fries society's main task was the dissemination of the Fries' school publications. In May/June, 1914, the organisations took part in their last common conference before the gulf created by the outbreak of the First World War. Several members died during the war. Others returned disabled. The next conference took place in 1919. A second conference followed in 1921. Nevertheless, such intensive work as had been undertaken between 1903 and 1914 was no longer possible. -/- Leonard Nelson died in October 1927. In the 1930's, the 6th and final volume of "Treatises of the Fries School of Thought, New Edition" was published. Franz Oppenheimer, Otto Meyerhof, Minna Specht and Grete Hermann were involved in their publication. -/- 4. About Mathematical Natural Philosophy -/- In 1822, Fries' "Mathematical Natural Philosophy" appeared. Fries rejects the speculative natural philosophy of his time - above all Schelling's natural philosophy. A natural study, founded on speculative philosophy, ceases with its collection, arrangement and order of well-known facts. Only a mathematical natural philosophy can deliver the necessary explanatory reasoning. The basic dictum of his mathematical natural philosophy is: "All natural theories must be definable using purely mathematically determinable reasons of explanation." Fries is of the opinion that science can attain completeness only by the subordination of the empirical facts to the metaphysical categories and mathematical laws. -/- The crux of Fries' natural philosophy is the thought that mathematics must be made fertile for use by the natural sciences. However, pure mathematics displays solely empty abstraction. To be able to apply them to the sensory world, an intermediatory connection is required. Mathematics must be connected to metaphysics. The pure mechanics, consisting of three parts are these: a) A study of geometrical movement, which considers solely the direction of the movement, b) A study of kinematics, which considers velocity in Addition, c) A study of dynamic movement, which also incorporates mass and power, as well as direction and velocity. -/- Of great interest is Fries' natural philosophy in view of its methodology, particularly with regard to the doctrine "leading maxims". Fries calls these "leading maxims" "heuristic", "because they are principal rules for scientific invention". -/- Fries' philosophy found great recognition with Carl Friedrich Gauss, amongst others. Fries asked for Gauss's opinion on his work "An Attempt at a Criticism based on the Principles of the Probability Calculus" (1842). Gauss also provided his opinions on "Mathematical Natural Philosophy" (1822) and on Fries' "History of Philosophy". Gauss acknowledged Fries' philosophy and wrote in a letter to Fries: "I have always had a great predilection for philosophical speculation, and now I am all the more happy to have a reliable teacher in you in the study of the destinies of science, from the most ancient up to the latest times, as I have not always found the desired satisfaction in my own reading of the writings of some of the philosophers. In particular, the writings of several famous (maybe better, so-called famous) philosophers who have appeared since Kant have reminded me of the sieve of a goat-milker, or to use a modern image instead of an old-fashioned one, of Münchhausen's plait, with which he pulled himself from out of the water. These amateurs would not dare make such a confession before their Masters; it would not happen were they were to consider the case upon its merits. I have often regretted not living in your locality, so as to be able to glean much pleasurable entertainment from philosophical verbal discourse." -/- The starting point of the new adoption of Fries was Nelson's article "The critical method and the relation of psychology to philosophy" (1904). Nelson dedicates special attention to Fries' re-interpretation of Kant's deduction concept. Fries awards Kant's criticism the rationale of anthropological idiom, in that he is guided by the idea that one can examine in a psychological way which knowledge we have "a priori", and how this is created, so that we can therefore recognise our own knowledge "a priori" in an empirical way. Fries understands deduction to mean an "awareness residing darkly in us is, and only open to basic metaphysical principles through conscious reflection.". -/- Nelson has pointed to an analogy between Fries' deduction and modern metamathematics. In the same manner, as with the anthropological deduction of the content of the critical investigation into the metaphysical object show, the content of mathematics become, in David Hilbert's view, the object of metamathematics. -/-. (shrink)

Michael Dorf and Charles Sabel invoke John Dewey’s “pragmatist account of thought and action” as the “backdrop” for their theory of democratic experimentalism, an approach to governance emphasizing judicially monitored local decision making within a system of decentralized administrative authority. Little credit for influence is given to the Austrian economist Friedrich Hayek and his classic liberal ideas. Indeed, Sabel has been highly critical of Hayek’s ideas. Yet, an argument can be made that (i) democratic experimentalism is at (...) least loosely Hayekian and (ii) a combined Deweyan-Hayekian analysis of Dorf and Sabel’s theory reveals some critical mistakes. One implication of my analysis is that Dewey and Hayek’s ideas are more compatible than most democratic theorists and political philosophers will admit. Evidence of this compatibility opens the door for creating and evaluating democratic experiments within a Deweyan-Hayekian theoretical framework, as well as extending the framework to other areas of political inquiry. (shrink)

Le but de ce recueil est d’offrir des commentaires accessibles et introductifs aux textes classiques qu’ils accompagnent, en ouvrant des perspectives de discussion sur le thème du capitalisme. C’est en ce sens qu’Emmanuel Chaput lance le débat en commentant le texte de Pierre-Joseph Proudhon, « Qu’est-ce que la propriété ? ». Les textes de Karl Marx ne sont bien sûr pas laissés pour compte : Samuel-Élie Lesage s’engage fermement dans cette voie en discutant L’idéologie allemande de Karl Marx, Christiane Bailey (...) nous offre d’approcher différemment l’œuvre marxienne en abordant son traitement de la question animale dans des extraits du Manifeste du parti communiste et du Travail salarié et capital, et Mathieu Joffre-Lainé nous présente une analyse fine des questions proprement économiques du Capital. Abordant les alternatives au capitalisme dans la pensée de Léon Bourgeois, Éliot Litalien commente La Solidarité et Simon-Pierre Chevarie-Cossette s’attaque à l’analyse de l’Essai d’une philosophie de la solidarité. Enfin, en liant capitalisme, patriarcat et pouvoir politique, Tara Chanady propose une lecture du texte Du mariage et de l’amour de Emma Goldman. La conclusion de Marie-Eve Jalbert se situe dans une perspective contemporaine et critique en décortiquant la critique du socialisme avancée par Friedrich A. Hayek. (shrink)

My essay aims to demonstrate that Neoliberalism exercises its art of government on forms of life turning their potentiality into adaptability. According with one of most influential reference thinker of Neoliberalism, Friedrich von Hayek, the spontaneous order of the market requests the constant adaptation of individuals to circumstances of which no one can be aware and can master. However, such adaptability – that could come from a certain negative philosophical anthropology – is the reverse side of the same (...) potentiality theorized by authors of Italian Thought like Agamben, Esposito and exponents of Post-Operaism. The paper aims to focus the condition for which such conversion of potentiality into adaptability is prevented. (shrink)

John Tomasi's new book, Free Market Fairness, has been well-received as "one of the very best philosophical treatments of libertarian thought, ever" and as a "long and friendly conversation between Friedrich Hayek and John Rawls—a conversation which, astonishingly, reaches agreement". The book does present an authoritative state-of-the-debate across the spectrum from right-libertarianism on the one side to high liberalism on the other side. My point is not to question where Tomasi comes down with his own version of "market (...) democracy" as a remix of Hayek and Rawls. My point is to use his sympathetic restatements of views across the liberal spectrum to show the basic misframings and common misunderstandings that cut across the liberal-libertarian viewpoints surveyed in the book. As usual, the heart of the debate is not in the answers to carefully framed questions, but in the framing itself. (shrink)

Michel Haar supports the natural, but he fails to see that the drives behind technology— people's curiosity, exploration and desire to control—could not be more natural. They are, after all, part of our evolutionary heritage. As Konrad Lorenz, the famous ethologist, shows in Behind the Mirror. In his discussion of alienation, Haar also overlooks the work of Friedrich Hayek, the Nobel prizewinning economist, who explores the emergence of the extended society of worldwide markets in his book Fatal Conceit. (...) Hayek predicts that there will always be a tension between our instinctive need for the closeness and familiarity of the tribal-like grouping and the extended market. I contrast Haar also with the perspective of William Warren Bartley III in his book Unfathomed Knowledge, Unmeasured Wealth, in which a Bartley expounds a logical/epistemological argument to the effect that alienation of our products is insuperable. (shrink)

PREMISSA No século XIX, ocorreram transformações impulsionadas pela emergência de novas fontes energéticas (água e petróleo), por novos ramos industriais e pela alteração profunda nos processos produtivos, com a introdução de novas máquinas e equipamentos. Depois de 300 anos de exploração por parte das nações europeias, iniciou -se, principalmente nas colônias latino-americanas, um processo intenso de lutas pela independência. É no século XIX, já com a consolidação do sistema capitalista na Europa, que se encontra a herança intelectual mais próxima da (...) qual surgirá a Sociologia como ciência particular. No início desse século, as ideias do Conde de Saint-Simon (1760-1825), de Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831), de David Ricardo (1772-1823) e de Charles Darwin (1809-1882), entre outros, foram o elo para que Alexis de Tocqueville (1805-1859), Auguste Comte (1798-1857), Karl Marx (1818 -1883) e Herbert Spencer (1820-1903), entre outros, desenvolvessem reflexões sobre a sociedade de seu tempo. Auguste Comte e Karl Marx foram os pensadores que lançaram as bases do pensamento sociológico e de duas grandes tradições – a positivista e a socialista – que muito influenciaram o desenvolvimento da Sociologia no Brasil. 1 AUGUSTE COMTE E A TRADIÇÃO POSITIVISTA Isidore Auguste Marie François Xavier Comte nasceu em Montpellier, na França, em 19 de janeiro de 1798. Com 16 anos de idade, ingressou na Escola Politécnica de Paris, fato que teria significativa influência na orientação posterior de seu pensamento. De 1817 a 1824, foi secretário do Conde de Saint-Simon. Comte declarou que, com Saint -Simon, aprendeu muitas coisas que jamais encontraria nos livros e que, no pouco tempo em que conviveu com o conde, fez mais progressos do que faria em muitos anos, se estivesse sozinho. Toda a obra de Comte está permeada pelos acontecimentos que ocorreram após a Revolução Francesa de 1789. Ele defendeu parte dos princípios revolucionários e criticou a restauração da monarquia, preocupando-se fundamentalmente em reorganizar a sociedade, que, no seu entender, estava em ebulição e mergulhada no caos. Para Comte, a desordem e a anarquia imperavam em virtude da confusão de princípios (metafísicos e teológicos), que não se adequavam à sociedade industrial em expansão. Era, portanto, necessário superar esse estado de coisas, usando a razão como fundamento da nova sociedade. Propôs, então, a mudança da sociedade por meio da reforma intelectual plena das pessoas. De acordo com o pensador, com a modificação do pensamento humano, por meio do método científico, que ele chamava de “filosofia positiva”, haveria uma reforma das instituições. Com a proposta do estudo da sociedade por meio da análise de seus processos e estruturas, e da reforma prática das instituições, Comte criou uma nova ciência, à qual deu o nome de “física social”, passando a chamá-la posteriormente de Sociologia. A Sociologia representava, para Comte, o coroamento da evolução do conhecimento, mediante o emprego de métodos utilizados por outras ciências, que buscavam conhecer os fenômenos constantes e repetitivos da natureza: a observação, a experimentação, a comparação e a classificação. De acordo com esse pensador, a Sociologia, como as ciências naturais, deve sempre procurar a reconciliação entre os aspectos estáticos e os dinâmicos do mundo natural ou, no caso da sociedade humana, entre a ordem e o progresso. O lema da “filosofia positiva” proposta por Comte era “conhecer para prever, prever para prover”, ou seja, o conhecimento é necessário para fazer previsões e também para solucionar possíveis problemas. A influência de Comte no desenvolvimento da Sociologia foi marcante, sobretudo, na escola francesa, evidenciando-se em Émile Durkheim e seus contemporâneos e seguidores. Seu pensamento esteve presente em muitas das tentativas de criar tipologias para explicar a sociedade. Suas principais obras são: Curso de filosofia positiva (1830-1842), Discurso sobre o espírito positivo (1848), Catecismo positivista (1852) e Sistema de política positiva (1854). Para concluirmos, Comte explanava que para a superação da anarquia reinante na nova sociedade industrial, a filosofia positivista defendia a subordinação do progresso à ordem. O mesmo era contra o retorno de Luís XVIII ao trono: em sua concepção, a sociedade industrial que emergia requeria um governo fundado na razão. 2 A TRADIÇÃO SOCIALISTA: KARL MARX E FRIEDRICH ENGELS Karl Heinrich Marx nasceu em Tréveris, na antiga Prússia, hoje Alemanha, em 1818 e, em 1830, ingressou no Liceu Friedrich Wilhelm, nessa mesma cidade. Anos depois, foi cursar Direito na Universidade de Bonn, transferindo-se para Berlim em seguida. Pouco a pouco, entretanto, seus interesses migraram para a Filosofia, área na qual defendeu, em 1841, a tese de doutorado A diferença da filosofia da natureza em Demócrito e Epicuro. Sua vida universitária foi marcada pelo debate político e intelectual influenciado pelo pensamento de Ludwig Feuerbach (1804-1872) e, principalmente, pelo de Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770- 1831). Friedrich Engels (1820-1895) nasceu em Barmen (Renânia), na antiga Prússia, hoje Alemanha, filho mais velho de um rico industrial do ramo têxtil. Terminou sua formação secundária em 1837 e a partir de então sua formação intelectual foi por conta própria (autodidata), com alguns cursos universitários esparsos e de curta duração. Desde cedo começou a trabalhar nas empresas de seu pai e foi nessa condição que se deslocou para Bremen por três anos e depois foi enviado pelos pais a Manchester, na Inglaterra, onde trabalhou nas fábricas da família. Engels ficou impressionado com a miséria na qual viviam os trabalhadores das fábricas inglesas. Os dois, Marx e Engels, se encontraram em 1842, quando Marx passou a escrever para A Gazeta Renana, jornal da província de Colônia, do qual Engels era colaborador e mais tarde editor-chefe. O jornal, que criticava o poder prussiano, foi fechado em 1843, e Marx se viu desempregado. Ao perder o emprego, mudou-se para Paris, na França. Ali escreveu, em 1844, os Manuscritos econômico-filosóficos (só publicados em 1932) e, junto com F. Engels, o livro A sagrada família. Por sua vez, F. Engels, em 1844, decidiu voltar para a Alemanha, onde publicou, em 1845, A situação da classe trabalhadora na Inglaterra. Entre 1845 e 1847, Marx exilou-se em Bruxelas, na Bélgica, onde escreveu A ideologia alemã (em parceria com Friedrich Engels) e Miséria da filosofia (1847), obra na qual criticou o filósofo Pierre-Joseph Proudhon (1809-1865). Em 1848, ainda na Bélgica, a parceria com Engels se solidificou ao escreverem juntos o livreto O Manifesto Comunista. Em 1848, Marx foi expulso da Bélgica e retornou a Colônia, na Alemanha (Prússia), sempre pensando na possibilidade de uma mudança estrutural em sua terra natal. Isso, entretanto, não aconteceu e Marx foi expulso da Alemanha em 1849, ano em que migrou para Londres, na Inglaterra, onde permaneceu até o fim da vida. Lá escreveu O 18 Brumário de Luís Bonaparte (1852), sua mais importante obra de reflexão sobre a vida política europeia do século XIX, desenvolveu pesquisas e concluiu seu maior trabalho: O capital: crítica da economia política. O primeiro volume dessa obra foi publicado em 1867; os outros três, em 1885, 1894 e 1905, após a morte de Marx, revisados por F. Engels. 2.1 O contexto histórico e a obra de Marx e Engels Para situar a obra de Marx e Engels, é necessário conhecer um pouco do que acontecia em meados do século XIX. Com as transformações que ocorriam no mundo ocidental, principalmente na esfera da produção industrial, houve um crescimento expressivo no número de trabalhadores industriais urbanos, com uma consequência evidente: precariedade da vida dos operários nas cidades. As condições de trabalho no interior das fábricas eram péssimas. Os empregados eram superexplorados, alimentavam-se mal e trabalhavam em ambientes insalubres. Para enfrentar essa situação e tentar modificá-la, os trabalhadores passaram a se organizar em associações e sindicatos e a promover movimentos de reivindicação. Desenvolveu-se, então, uma discussão das condições sociais, políticas e econômicas para se definirem as possibilidades de intervenção nessa realidade. Desde o início do século XIX, muitos pensadores discutiram essas questões, nas perspectivas socialista e anarquista. Na Inglaterra podem ser citados, entre outros: William Godwin (1756-1836), Thomas Spence (1750-1814), Thomas Paine (1737-1809), Robert Owen (1771-1858) e Thomas Hodgkin (1787-1866). Na França, destacaram-se Étienne Cabet (1788- 1856), Flora Tristan (1803-1844), Charles Fourier (1772-1837) e Pierre-Joseph Proudhon (1809-1865). Marx e Engels levaram em conta esses pensadores, debatendo com alguns contemporâneos e criticando-os. Além disso, incorporaram a tradição da economia clássica inglesa, presente principalmente nas obras de Adam Smith e de David Ricardo. Pode-se dizer, portanto, que Marx e Engels desenvolveram seu trabalho com base na análise crítica da economia política inglesa, do socialismo utópico francês e da filosofia alemã. Esses dois autores não buscavam definir uma ciência específica para estudar a sociedade (como a Sociologia, para Auguste Comte) ou situar seu trabalho em um campo científico particular. Em alguns escritos, Marx afirmou que a História seria a ciência que mais se aproximava de suas preocupações, por abarcar as múltiplas dimensões da sociedade, a qual deveria ser analisada na totalidade, não havendo uma separação rígida entre os aspectos sociais, econômicos, políticos, ideológicos, religiosos, culturais etc. O objetivo de Marx e Engels era estudar criticamente a sociedade capitalista com base em seus princípios constitutivos e em seu desenvolvimento, visando dotar a classe trabalhadora de uma análise política da sociedade de seu tempo. Assim, a tradição socialista nascida da luta dos trabalhadores, muitos anos antes e em situações diferentes, tem como expressão intelectual o pensamento de Karl Marx e Friedrich Engels. Para entender as concepções fundamentais de Marx e Engels é necessário fazer a conexão entre as lutas da classe trabalhadora, suas aspirações e as ideias revolucionárias que estavam presentes no século XIX na Europa. Para eles, o conhecimento científico da realidade só tem sentido quando visa à transformação dessa mesma realidade. A separação entre teoria e prática não é discutida, pois a “verdade histórica” não é algo abstrato e que se define teoricamente; sua verificação está na prática. Apesar de haver algumas diferenças em seus escritos, os elementos essenciais do pensamento de Marx e Engels podem ser assim sintetizados: • historicidade das ações humanas – crítica ao idealismo alemão; • divisão social do trabalho e o surgimento das classes sociais – a luta de classes; • o fetichismo da mercadoria e o processo de alienação; • crítica à economia política e ao capitalismo; • transformação social e revolução; • utopia – sociedade comunista. A obra desses dois autores é muito vasta e não ficou vinculada estritamente aos movimentos sociais dos trabalhadores. Pouco a pouco foi introduzida nas universidades como parte do estudo em diferentes áreas do conhecimento. Estudiosos de Filosofia, Sociologia, Ciência Política, Economia, História e Geografia, entre outras áreas, foram influenciados por ela. Na Sociologia, como afirma Irving M. Zeitlin, no livro Ideología y teoría sociológica, tanto Max Weber quanto Émile Durkheim fizeram, em suas obras, um debate com as ideias de Karl Marx. Pelas análises da sociedade capitalista de seu tempo e a repercussão que tiveram em todo o mundo, principalmente no século XX, nos movimentos sociais e nas universidades, Marx e Engels são considerados autores clássicos da Sociologia. No campo dessa disciplina, porém, o pensamento deles ficou um pouco restrito, pois perdeu aquela relação entre teoria e prática (práxis), ou seja, entre a análise crítica e a prática revolucionária. Essa relação esteve presente, por exemplo, na vida e na obra dos russos Vladimir Ilitch Ulianov, conhecido como Lênin (1870-1924), e Leon D. Bronstein, conhecido como Trotsky (1879-1940), da alemã Rosa Luxemburgo (1871-1919) e do italiano Antonio Gramsci (1891- 1937), que tiveram significativa influência no movimento operário do século XX. Com base no trabalho de Marx e Engels, muitos autores desenvolveram estudos acadêmicos em vários campos do conhecimento. Podemos citar, por exemplo, Georg Lukács (1885-1971), Theodor Adorno (1903-1969), Walter Benjamin (1892-1940), Henri Lefebvre (1901-1991), Lucien Goldmanm (1913 -1970), Louis Althusser (1918 -1990), Nikos Poulantzas (1936-1979), Edward P. Thompson (1924-1993) e Eric Hobsbawm (1917 -2012). O pensamento de Marx e Engels continua, assim, presente em todo o mundo, com múltiplas tendências e variações, sempre gerando controvérsias. REFERENCIAL TEÓRICO GEMKOW, H.; PSUA, I. M. L. Marx e Engels: Vida e Obra. São Paulo: Alfa e Ômega, 1984. 232 pp. GIANOTTI, J. A. Comte. São Paulo: Abril Cultural, 1978. 318 pp. (Col. Os Pensadores) KONDER, L. Marx: vida e obra. 7ª ed. São Paulo: Paz e Terra, 2007. 154 pp. (Col. Vida e Obra). (shrink)

Hermeneutik tarihsel süreç içerisinde hukuk, teoloji, tarih, sanat ve felsefe gibi çeşitli alanlarda farklı şekillerde tanımlanmış ve kullanılmış bir kavramdır. Bu doğrultuda, hermeneutiğin tam olarak belirlenebilmesi amacıyla, hermeneutik kelimesinin kökenine ve bu disiplinin tarihine mümkün olduğunca öz bir şekilde bakma gereksinimi ortaya çıkmaktadır. Çünkü hermeneutik disiplinini tek bir perspektiften değerlendirmek, onun temel gerçekliğini anlamamıza engel olacak çarpıtmaların gün yüzüne çıkmasına sebep olabilir. Genel anlamda bir ifadenin, anlamın, metnin ya da sanat eserinin belirli bir çerçeve içerisinde yorumlanması olarak değerlendirilen hermeneutik, felsefe (...) açısından varlığın oluş tarzı, sosyoloji açısından metodolojik problemlere yönelik bir çözüm, dini açıdan ise anlaşılması güç metinlerin anlamını gün yüzüne çıkaran yorum kuralları bütünü olarak tanımlanabilir (Audi, 1999: 377). Webster’in Uluslararası İngilizce sözlüğünde hermeneutik kavramı genel ifadesiyle yorumlama ve açıklamanın metodolojik ilkelerinin soruşturulması olarak tanımlanmakta iken, daha özel anlamda ise İncil’in çevirisinin yapılabilmesi için belirlenen genel prensiplerin incelenmesi olarak belirtilmiştir (Gove, 1971: 1059). Bu çalışmada, Auguste Comte’un öncülük ettiği pozitivist anlayışın öne sürdüğü ve desteklediği doğa bilimci yöntemin ve pozitivist tarih anlayışının, insanı ve yaşantısını doğru bir kavrayışla değerlendirme noktasında etkili olamadığı vurgulanacaktır. Pozitivist düşünce doğa bilimlerinin elde etmiş olduğu başarı ve kazanımlardan yola çıkarak dönemin bilim anlayışı konusunda belirleyici olmakla birlikte, ön plana çıkardığı bilimsellik modelinin ya da kriterinin bir sonucu olarak tinsel bilimlerin ya da beşerî bilimlerin doğasına uygun olmayan yöntemleri benimsemesi hususunda belirleyici bir unsur olmuştur. Böylece, doğa bilimleri söz sahibi olmadığı bir alan içerisinde parlatılarak, bilimsellik statüsü kazanabilme kaygısıyla tinsel bilimleri yöntemsel bir kriz içerisine sürüklemiştir. Bu çerçevede, hermeneutiğin zaman içerisindeki dönüşümünün zirve noktasında yer alan düşünürlerden biri olan Wilhelm Dilthey’in tinsel bilimleri yöntemsel açıdan karşı karşıya kaldıkları kriz durumundan çıkarmak amacıyla ileri sürdüğü hermeneutik yönteme ilişkin savlarını, hermeneutiğin tarihsel süreç içerisindeki kazanımlarından yola çıkarak tartışmak gerekmektedir. (shrink)

The aim of the book is to uncover the relation between market and justice through the critical examination of the work of Friedrich Hayek. The book argues for the following thesis: the institution of free market is not the only candidate social system; substantial, not merely formal distributive justice must become the central virtue of our social institutions. Notwithstanding its achievements and virtues, the Hayekian theory makes a simple mistake by equivocating possible social systems, dividing them into two (...) groups. One is the world of liberty and free market where people follow the general and abstract rules of conduct, accepting the outcome of market processes, be those good or bad. The other is the world of coercion and repression in which organized distributive instituions dominate and free market is non-existent. According to Hayek’s famous thesis, although freedom is possible in the latter world, we are nevertheless already on the road to serfdom: this fate is inevitable. In this dichotomy the decision is indeed simple. If justice is nothing else but the Trojan horse of oppression, then it is indeed a dangerous and unworkable ideal. However, if this dichotomy does not hold and there is a variety of acceptable social systems, then justice may become the central virtue of institutions, thereby contradicting Hayek’s theory. In the second half of the book I present this alternative, justice-governed social system in more detail. (shrink)

This book describes the philosophical principles underlying the doctrine (the political project) often called “classical liberalism”. By this expression we mean, in this book, the project for society proposed, during the second half of the eighteenth century, by David Hume and Adam Smith in Great Britain, Turgot and Condorcet in France, Thomas Jefferson in the United States and Kant and Humboldt in Germany. The differences between the principles of “classical liberalism” and those of the extreme doctrines of Milton Friedman and (...) Friedrich Hayek (often confused with 'classical liberalism') are clearly explained. -/- This book has been translated into Spanish, Portuguese, Italian, Vietnamese, Rumanian and Turkish. -/- Several scholars have done me the honor of posting a .pdf version of this work (which is no longer available in paper form). Here are three excellent versions that are easily found : -/- "Les fondements philosophiques du libéralisme jugurtha noblogs" (224 pages), "Les fondements philosophiques du libéralisme" (224 pages), in ZLibrary. -/- "Les fondements philosophiques du libéralisme abdelmagidzarrouki" (224 pages), -/- . (shrink)

In dialogue with the critiques of the modern world in Sylvia Wynter and Afrofuturism, this chapter offers a reading of Early German Romanticism as a project of universal construction, where "universal" refers at once to conceptual universality and to the post-Copernican universe. For Novalis, Friedrich Schlegel, and August Wilhelm Schlegel, the joint task of poetry and philosophy is to re-mediate post-Copernican reality across all of its scales. This project of cross-scalar poiesis is inherently ambivalent, entwined as it is (...) with the colonial project of modernity, including the Western-centric racialized construction of global humanity and the ambition to master reality through the human mind. This project is also constitutively impossible due to the infinite, and infinitely fragmented, nature of post-Copernican reality. This impossibility generates, I suggest, the Romantic aporias of incompletion that later come to the fore in poststructuralism, which itself emerges from a renewed crisis of global and planetary reality. Most radically, these aporias call for a no to the meta-standpoint of universal history—for a refusal and ungrounding of the world, which I explore through the non-position of Blackness in Wynter, the antagonistic inhabitation of geocosmic depths in Afrofuturism, and Friedrich Schlegel's insistence on cosmic irony, contingency, and chaos. (shrink)

Immanuel Kant’s political philosophy has enjoyed renewed attention as an egalitarian alternative to contemporary inequality since it seems to uncompromisingly reassert the primacy of the state over the economy, enabling it to defend the modern welfare state against encroaching neoliberal markets. However, I argue that, when understood as a free-standing approach to politics, Kant’s doctrine of right shares essential features with the prevailing theories that legitimate really existing economic inequality. Like Friedrich Hayek and Milton Friedman, Kant understands the (...) state’s function as essentially coercive and, in justifying state coercion, he adopts a narrow conception of political freedom that formally preserves the right to choose while denying that the range of choices one actually has can be a matter of justice. As a result, Kant cannot identify various forms of social pressure as potential injustices even as he recognizes their power to create and sustain troubling inequalities. For both Kant and the neoliberals, the result is that economic relations almost never count as unjust forms of coercion, no matter how unequal they are. Views that identify coercion as the trigger for duties of justice are thus particularly ill-suited to orient us to contemporary inequality. (shrink)

Cunoașterea și informațiile (abordate în ansamblu sau în componentele lor distincte) sunt o preocupare majoră pentru tehnologia informației, sisteme de informații, știința informației și activitatea de informații în general. Procesul obţinerii, prelucrării şi analizei informaţiilor este o preocupare majoră pentru societatea actuală. În acest scop se folosesc procedee şi tehnici specifice pentru culegerea sau generarea de informaţii, prelucrarea acestora prin analiză şi sinteză, generarea de predicţii şi strategii, transmisia şi prezentarea informaţiilor factorilor de decizie, şi stocarea lor. Analiza informațiilor poate (...) fi caracterizată ca o intreprindere epistemologică, care urmărește să dezvolte o înțelegere clară a produselor cunoașterii. Perspectiva lui Polanyi despre cunoaștere servește unor considerații epistemologice fundamentale privind cunoașterea ca produs. Conceptul acesta de cunoaștere personală contribuie la o înțelegere mai profundă a cunoașterii. Perspectiva inversează ierarhia tradițională epistemologică. Cea mai mare provocare ar putea fi aceea de a convinge analiștii, conducerea și clienții lor de avantajele metodelor analitice structurale. O introducere treptată și naturală a acestor metode în fluxul obișnuit de procese și produse de informații ar putea fi mai eficientă decât realinierea la scară largă a gândirii. "Spațiul" activităților de informații s-a extins de la guverne ca actori statali la actori non-statali precum ONG-uri, instituții transnaționale și corporații, firme private și grupuri de interese și presiuni reprezentând comunități, concepte și ideologii diverse. Procesul de luare a deciziilor a devenit dispersat și granular. Actuala "democratizare" a serviciilor de informații are un impact major asupra colectării și analizei informațiilor, și a procesului decizional, determinând serviciile de informații să devină mai transparente, să ia în considerație dezbaterile publice a acțiunilor lor și să fie nevoite, uneori, să le justifice public. Un domeniu de care pot beneficia serviciile de informații este cel al managementului cunoașterii, implicat într-o dezbatere riguroasă asupra conceptelor, teoriilor și abordărilor cunoașterii și utilizării acestora. Noua paradigmă a serviciilor de informații impune schimbări majore la nivel organizațional și de pregătire a profesioniștilor pentru a înțelege și adopta noile concepte și tehnologii. -/- CUPRINS -/- Introducere 1 Cunoaștere - Definirea cunoașterii în filozofie - Comunicarea cunoașterii - Cunoașterea situată - Cunoașterea parțială - Cunoașterea științifică - 1.1 Ontologia - - Prezentare generală - - - Unele întrebări fundamentale - - - Concepte - - - Tipuri - - Istorie - - - Originile - - - - Parmenide și monismul - - - - Pluralismul ontologic - - - - Platon - - Ontologia în știință - - Alte subiecte ontologice - - - Formațiuni ontologice - - - Certitudine ontologică și epistemologică - - - Corpul și mediul, care pun la îndoială semnificația ființei - - - Ontologie și limbă - - - Ontologie și geografia umană - - - Realitate și actualitate - 1.2 Epistemologia - - Context și semnificație - - Cunoașterea - - - Cunoașterea că, cunoașterea cum și cunoașterea directă - - - Credință - - - Adevăr - - - Justificare - - - Problema lui Gettier - - - Externalism și internalism - - - Problema valorii - 1.3 Metodologii - - Prezentare generală - - - Procesul - - - - Formularea unei întrebări - - - - Ipoteza - - - - Predicția - - - - Testarea - - - - Analiza - - - Alte componente - - - - Replicarea - - - - Examinarea externă - - - - Înregistrarea și partajarea datelor - - Investigații științifice - - - Proprietățile cercetării științifice - - - Credințe și prejudecăți - - Elementele metodelor științifice idealizate - - Elemente ale metodei științifice - - - Caracterizări - - - Incertitudine - - - Definire - - - Dezvoltarea ipotezelor - - - Predicții din ipoteze - - - Experimente - - - Evaluare și îmbunătățire - - - Confirmarea - - Modele de cercetare științifică - - - Modelul clasic - - - Modelul ipotetico-deductiv - - - Modelul pragmatic - - Știința sistemelor complexe - 1.4 Hermeneutica - - Etimologie - - Hermeneutica filosofică - - - Hermeneutica modernă - - - - Schleiermacher (1768-1834) - - - - Dilthey (1833-1911) - - - - Heidegger (1889-1976) - - - - Gadamer (1900-2002) și colab. - - - - Noua hermeneutică - - - - Hermeneutica marxistă - - - - Hermeneutica obiectivă - 1.5 Filosofia limbajului - - Subiecte și sub-domenii majore - - - Compoziție și părți - - - Natura sensului - - - Referință - - - Mintea și limba - - - - Înnăscut și învățat - - - - Limba și gândul - - - Interacțiunea socială și limba - - Limbajul și filozofia continentală - - Probleme în filosofia limbajului - - - Imprecizia - - - Problema universalului și a compoziției - - - Natura limbajului - - - Abordări formale versus informale - - - Traducere și interpretare - 1.6 Logica - - Concepte - - Forma logică - 1.7 Filosofia logicii - - Adevăr - - - Purtătorii de adevăr - - - Adevăruri analitice, adevăr logic, valabilitate, consecință logică și implicare - 1.8 Declarații - - Declarația ca o entitate abstractă - 1.9 Dileme - - Utilizarea dilemei în logică - 1.10 Limitările cognitive - - Colin McGinn - - Friedrich Hayek - - John Tyndall - - Noam Chomsky - - Fenomene și obiecte și evenimente care nu se pot simți (numene) - - Noi misterieni - 1.11 Managementul cunoașterii - - Cercetare - - - Dimensiuni - - - Strategii - - - Motivații - 1.12 Ingineria cunoașterii - 1.13 Cunoașterea tacită în activitatea de informații 2 Date - Date, informații, cunoaștere și înțelepciune - În alte domenii - Memoria - - Procese - Înregistrări - 2.1 Referințe - - Etimologie și semnificații - - Semantică - - - Sens - - - Referent absent - - - Semnul lingvistic - - Informatică - - Biblioteci și știința informației - - Psihologie - - Școala - - Lege - - Artă - 2.2 Simboluri - - Etimologie - - Definiții - - Simbolurile și semiotica - - Psihanaliza, retorica și arhetipuri - - Paul Tillich - - Rolul contextului în simbolism - - - Semnificația istorică - - - Context - - Acțiuni simbolice - 2.3 Baze de date - - Baze de date guvernamentale - - - Uniunea Europeană - - Baze de date naționale ADN - 2.4 Metadate - - Definiție - - Identificarea - - - Exemplu - 2.5 Statistici - - Domeniu - - - Statistica matematică - - - Prezentare generală 3 Informații - Abordarea teoriei informației - Ca intrare senzorială - Ca reprezentare și complexitate - Informația ca mesaj - Informația ca determinant al transformărilor - Utilizarea studiului informațiilor - Informații mediate tehnologic - Informații sub forma unor fișiere - Semiotica - 3.1 Teoria informației - - Domeniul de studiu - - Evoluție - - Cantități de informații - - - Entropia unei surse de informații - - - Entropia comună - - - Entropia condițională (echivocă) - - - Informații reciproce (transinformații) - - - Divergența Kullback-Leibler (câștigul de informații) - - - Alte cantități - - Teoria codificării - - - Teoria surselor - - - - Rata - - - Capacitatea canalului - - - - Capacitatea anumitor modele de canale - - Aplicații în alte domenii - - - Utilizări în intelligence și aplicații de secretizare - - - Generarea numerelor pseudoaleatorii - - - Explorarea seismică - - - Semiotica - - - Aplicații diverse - - Unități de informație - - Unități primare - - Unități derivate din biți - - - Octet (byte) - - - Nibble - - - Cuvânt, bloc și pagină - - Exemple de valori - 3.2 Tehnologia informației - - Procesarea datelor - - - Stocarea datelor - - - Regăsirea datelor - - - Transmisia de date - - - Manipularea datelor - - Perspectiva - - - Perspectiva academică - - - Perspectiva etică - 3.3 Confidențialitatea informațiilor - - Tipuri de informații - - - Internet - - - Televiziunea prin cablu - - - Informații medicale - - - Informații financiare - - - Localizarea - - - Informații politice - - - Informații educaționale - - Legalitatea - 3.4 Informații sensibile - - Informații non sensibile - - - Informații publice - - - Informații de rutină în afaceri - - Tipuri de informații sensibile - - - Informații comerciale confidențiale - - - Informații clasificate - - Protecția legală împotriva divulgării neautorizate - - - Informații personale și private - - - Informații de afaceri confidențiale - - - Informații clasificate - - Informații sensibile digitale - 3.5 Informații clasificate - - Clasificări guvernamentale - - Nivele de clasificare - - - Top Secret (TS) - - - Secret - - - Confidențial - - - Resticționat - - - Neclasificat - - Permisul de acces - - Informații compartimentate - - Informații nucleare - - Internațional - - - Clasificările NATO - - - Organizații internaționale - - - Clasificări echivalente în diferite țări - - Clasificarea corporativă - - Protocolul luminii de trafic - 3.6 Tipuri de informații clasificate 4 Activitatea de informații - 4.1 Istoria activității de informații - 4.2 Știința informației - - Fundamente - - - Domeniu de aplicare și abordări - - - Definiții ale științei informației - - - Filozofia informației - - - Ontologie - - Extragerea informațiilor - - Vectori de cercetare și aplicații - - - Accesul la informații - - - Arhitectura informațiilor - - - Managementul informațiilor - - - Extragerea informațiilor - - - Societatea informațională - - - Reprezentarea cunoașterii și raționamentul - 4.3 Ontologia activității de informații - 4.4 Economia informațională - - Valoarea informațiilor - - Informațiile, mecanismul prețurilor și organizațiile - - Asimetria informațională - - - Semnalizare - - - Screening - - Bunuri informaționale - - - Împachetarea - 4.5 Economia informațiilor industriale - 4.6 Managementul informațiilor - - Aspecte teoretice - - - Teorii comportamentale și organizaționale - - - Teoria economică - - Managementul informațiilor strategice - - - Alinierea tehnologiilor și strategiilor de afacere cu managementul informațiilor - - - Un model de portofoliu contemporan pentru informații - - - Competențe pentru gestionarea calității informațiilor - - - Rezumat - - Operaționalizarea managementului informațiilor - - - Gestionarea schimbării necesare - - - Opera timpurie a lui Galbraith - - - Organizații matriceale - - Informații în sursă deschisă - - - Surse deschise pentru informații - - - Definiții pentru OSINT - - - Informații competitive - - - OSINT în afaceri - 4.7 Ciclul de informații - 4.8 Managementul ciclului de informații - - Prezentare generală - - - Definirea intelligence - - - Managementul ciclului de informații - - - Planificarea și prezentarea generală a direcției - - Cerințe - - - Naționale / strategice - - - Militare / operaționale - - Arhitectura intelligence - - - Bugetarea - - - Factori politici - - - Echilibrarea aplicării legii și securitatea națională - - - Public versus privat - - Planificarea colectărilor - - - CCIRM - - Emiterea de ordine și cereri - - - Prioritizare - - Alte subiecte - - - Folosirea politică greșită - - - Intelligence clandestină față de acțiunea sub acoperire - - - - Coordonarea acțiunii HUMINT și a acțiunii sub acoperire - - - - Riscuri și resurse comune - - Eșecurile din ciclul intelligence - - Alte cicluri - - - Bucla Boyd OODA - 4.9 Informațiile în afaceri (Business intelligence) - - Componente - - Istorie - - Depozitarea datelor - - Comparație cu inteligența competitivă - - Comparație cu cercetarea analitică de afaceri - - Aplicații într-o întreprindere - - Prioritizarea proiectelor - - Factori de succes în implementare - - - Suportul afacerii - - - Nevoile afacerii - - - Cantitatea și calitatea datelor disponibile - - Aspect utilizator - - Date semistructurate sau nestructurate - - - Date nestructurate vs. date semistructurate - - - Probleme cu date semistructurate sau nestructurate - - - Utilizarea de metadate - 4.10 Informații competitive - - Dezvoltare istorică - - Tendințe recente - - Domenii similare - - Etica - - Externalizarea - 4.11 Analogii cu alte discipline - - Știința - - Arheologia - - Afaceri - - Medicina 5 Comunitatea - 5.1 Sisteme informaționale - - Prezentare generală - - Tipuri de sisteme informaționale - 5.2 Comunicarea - - Comunicare nonverbală - - Comunicare verbală - - Comunicarea scrisă și dezvoltarea sa istorică - - Comunicare de afaceri - - Comunicare familială - - Comunicarea interpersonală - - Proiectarea comunicării - - Revoluția comunicării informațiilor - - Consultanța - 5.3 Societatea informațională - - Ce este? - - Creșterea informației în societate - - Dezvoltarea modelului societății informaționale - - - Tranziția economică - - Procesarea informațiilor sociale - 5.4 Guvernarea electronică - - Definirea e-guvernării - - Indicele ONU de dezvoltare a e-guvernării - - Exemple de e-guvernare și e-guvernanță - 5.5 Servicii secrete - - Relația dintre serviciile aceleiași țări - 5.6 Epistemologia activității de informații - 5.7 Comunități epistemice - 5.8 Comunități epistemice în UE - - Conceptul comunităților epistemice și limitele sale - - Agenția Europeană de Apărare - - Centrul UE de analiză a informațiilor - - Concluzie 6 Contrainformații - 6.1 Istoria spionajului - - Istoria timpurie - - Europa timpurie modernă - - Secolul al 18-lea - - - Franța - - - Marea Britanie - - - Spionaj industrial - - - Revoluția americană, 1775-1783 - - - Revoluția franceză și războaiele napoleoniene, 1793-1815 - - Secolul al 19-lea - - - Războiul civil american 1861-1865 - - - Informații militare - - - - Austria - - - - Marea Britanie - - - - Franța - - - - Germania - - - - Italia - - - - Rusia - - - Informații navale - - - Contraspionaj - - Secolul 20 - - - Agenții de informații civile - - - Primul Razboi Mondial - - - - Decodarea - - - Revoluția rusă - - - Perioada interbelică - - - - Germania nazistă - - - Al doilea razboi mondial - - - - MI6 în Marea Britanie - - - - MAGIC: SUA sparge codul japonez - - - - OSS în Statele Unite - - - - Contraspionaj - - - Războiul rece - - - Războiul post-rece - - - - Războiul din Irak 2003 - - - - Antiterorism - - - - - Israel - 6.2 Spionajul - - Țintele spionajului - - Metode și terminologie - - - Tehnologii și tehnici - 6.3 Contraspionaj - - Operațiunile de contraspionaj defensive - - - Contra-HUMINT - - - Motivații pentru divulgarea informațiilor și operațiunilor - - Teoria contraspionajului ofensiv - 6.4 Securitatea - - Clasificarea securității - - Concepte de securitate - - Managementul securității în organizații - 6.5 Terorism - - Lupta UE împotriva terorismului - - - Strategia UE - - - - Prevenirea - - - - Protecția - - - - Urmărirea - - - - Răspunsul - 6.6 O teorie a contrainformațiilor - - Definiții concurente - - Serviciile de informații - - - Factorii care determină comportamentul serviciilor de informații - - Contrainformații aplicate - - - Asistență politică - - - Suport operațional - - - Evidențierea documentelor - - Operațiuni de contrainformații - - Contraspionaj - - Domenii de studiu 7 Culegerea de informații - 7.1 Extragerea cunoașterii - - Privire de ansamblu - - Extragerea din surse structurate în RDF - - - Maparea din tabele/vizionări RDB în entități/atribute/valori RDF - - - Mapări complexe ale bazelor de date relaționale RDF - - - XML - - Extracția din surse naturale de limbaj - - - Extracție de informații (EI) tradițională - - - Extracția de informații bazată pe ontologie (EIBO) - - - Învățarea ontologiei - - - Adnotare semantică - - - Instrumente - - Descoperirea de cunoștințe - 7.2 Colectarea de informații umane - - Surse - - Operații de bază HUMINT - - - Pregătirea ofițerilor pentru lucrul în culturi - - - Diferențierea de bază pe tip de subiect - - - Selectarea surselor potențiale - - - Identificare - - - Tipuri de interviuri - - - - Informarea (debriefing) - - - - Interogare - - - Planificarea interviului inițial - - - - Caracteristicile interogatorului (anchetatorilor)â - - - - Sprijinirea nevoilor - - - - Atitudini ale subiectului - - - Planificarea interviurilor suplimentare - - Principii de interogare - - - Raport de construcție - - - Utilizarea înregistratoarelor - - - Lucrul cu interpreți - - Surse recrutate / de încredere - - - Spionaj - - Analiza relațiilor dintre subiecții HUMINT - 7.3 Investigații - - Surse clasice - - - Deducția - - - Inducția - - - Abducția - - Investigații criminale - 7.4 Profilarea infractorilor - 7.5 Informația asimetrică - - Modele de informații asimetrice - - Selecția adversă - - - Semnalizare (Signaling) - - - Investigare (Screening) - - Aplicarea asimetriei de informații în domeniul cercetării - - Surse de asimetrie informațională - - Efectul blogurilor asupra asimetriei informaționale - - Efectul inteligenței artificiale asupra asimetriei informaționale - 7.6 Proiectarea mecanismului - - Intuiția - - Proiectarea - - - Mecanismul - - - Principiul revelației - - - Gradul de implementare - 7.7 Raportul circular - - Exemple specifice - 7.8 Liberul acces la informații 8 Supravegherea - Tipuri - - Calculator - - Telefoane - 8.1 Camere de supraveghere - 8.2 Camere IP - - Standarde - - Avantaje ale camerelor IP - - Dezavantaje potențiale - 8.3 Camere web - - Probleme de intimitate - - Efecte asupra societății moderne - - Utilizări ale camerelor web - - - Monitorizare video pentru îngrijirea copiilor - - - Comerț - - - Apeluri video și videoconferințe - - - Video de securitate - - - Clipuri video și fotografii - - - Dispozitive de control al intrărilor - - Tehnologia camerelor web - 8.4 Supravegherea în IR - - Applicații - - Specificații - - Cum funcționează supravegherea în IR - 8.5 Supravegherea în masă - - Supravegherea în masă în Uniunea Europeană - - - INDECT - - - HIDE - 8.6 Supravegherea aeriană - 8.7 Supravegherea calculatoarelor - - Emanații - - Policeware - 8.8 Interceptarea convorbirilor telefonice - - Aspecte legale - - Supravegherea electronică a telefoanelor - 8.9 Identificarea automată și captura de date (AIDC) - 8.10 Captarea datelor din documente tipărite - - Cele mai cunoscute tipuri de aplicații - - - ABBYY - - - Accusoft - - - AnyDoc Software - - - Cvision Technologies - - - Expervision - - - I.R.I.S. Group - - - LEADTOOLS - - - Nuance Communications - - - PSIGEN Software - 8.11 Ingineria securității - - Calificări - - Atitudini privind securitatea - - Practici de bază - - Subdomenii - 8.12 Securitatea calculatoarelor - - Securitate prin proiectare - 8.13 Biometria - - Sisteme biometrice adaptive - - Direcții noi de dezvoltare - - - Accesul în rețele publice - - Supravegherea biometrică - - Funcționalitatea biometrică 9 Analiza informațiilor - Prezentare generală - Metoda analitică - - Stabilirea obiectivelor pentru o analiză de informații - - - Fii îndrăzneț și cinstit - - - Acord privind conținutul - - - Orientarea spre clienți - - - Orientarea spre colegi - - Organizând ceea ce aveți - Natura analizei - - Tipuri de raționament - - - Inducție: căutarea cauzalității - - - Deducția: aplicarea generalului - - - Intuiția instruită - - - Metoda științifică - - Metode de analiză - - - Analiza oportunităților - - - Analiza cuiului de siguranță - - - Analiza ipotezelor concurente - - - Analogie - Procesul analitic - - Definirea problemei - - Generarea de ipoteze - - Determinarea nevoilor de informații și colectarea de informații - - Evaluarea surselor - - Evaluarea ipotezelor (teste) - - Producția și ambalarea - - Evaluarea colegială - - Feedback de la client și evaluarea producției - Nu uitați niciodată utilizatorul final - 9.1 Conceptualizarea funcțiilor analizei de informații - 9.2 Metodologii în analiza informațiilor - 9.3 Euristica în analiza de informații - - Puterea de expertiză - - Paradoxul de expertiză - - Sarcinile analiștilor de informații - - Pro și contra echipelor - - Tehnologii - - Metodologii analitice - - Euristica - 9.4 Raționamentul inductiv - - Raționamentul inductiv vs. raționamentul deductiv - - Critici - - - Prejudecăți - - Tipuri de raționament inductiv - - - Generalizare - - - Silogismul statistic - - - Inducția simplă - - - Argumentul din analogie - - - Inferența cauzală - - - Predicția - - Inferența bayesiană - - Inferența inductivă - 9.5 Evaluarea informațiilor - - Procesul de evaluare a informațiilor - - Ciclul informațiilor centrice specifice - - Evaluarea informațiilor criminale - - - Utilizarea de Armata SUA - - - Procesul CRIMINT - - Analiza informațiilor criminale - 9.6 Abordarea orientată spre țintă a ciclului de informații - - Analiza orientată pe țintă - - - Procesul de intelligence - - Crearea modelului - - - Modele în intelligence - - - Surse de informații de intelligence - - - Popularea modelului - - Analiza organizațională - - Aplicarea abordării centrate pe țintă în intelligence - - Critici - 9.7 Analiza ipotezelor competitive - - Proces - - Puncte forte - - Puncte slabe - - - Analiza structurată a ipotezelor concurente - - - Alte abordări ale formalismului - 9.8 Analiza indicatorilor - - Istorie - - Elemente de analiză a indicatorilor - - - Tehnici analitice structurate - - - Cerință - - - Categorii - - - Factori - - - Scenarii - - - Indicatori - - Proces - - Beneficii - - Puncte slabe - - Tehnici analitice structurate înrudite - 9.9 Cuvinte de probabilitate estimativă - - Istorie - - - Informații - - - - Eșecuri de politică și de informații legate de CPE - - Reformele metodologiei - - - Cuantificarea fiabilității sursei și a încrederii analitice - - - Analiza stocastică - - - Standardizare - - - - Experiența Mercyhurst cu CPE standardizate - 9.10 Predicții - - Predicții informale pe bază de ipoteze - - Sondaje de opinie - - Statistici - - Supranaturalul (profeții) - - Predicția în știință - - Finanțe 10 Media și rețele sociale - Studiul - Istoria - Nivele de analiză a rețelelor sociale - - Nivel micro - - Nivel mediu - - Nivel macro - Legături teoretice - - Teorii importate - - Teorii specifice - Decalaje structurale - Clustere de cercetare - - Comunicare - - Comunitate - - Rețele complexe - - Rețele criminale - - Difuzarea inovațiilor - - Demografie - - Sociologia economică - - Sănătate - - Ecologie umană - - Limba și lingvistica - - Rețele literare - - Studii organizatorice - - Capitalul social - - Poziția și beneficiile rețelei - - Media socială - Servicii în rețele sociale - - Impactul social - - Caracteristici tipice - - Caracteristici suplimentare - 10.1 Media socială - - Clasificarea mediei sociale - - - Viralitate - - Bloguri - - Comunicarea prin calculator - - Defăimarea - - Jurnalism - - - Mass media - - Facebook - - Twitter - - YouTube - 10.2 Știri - - Caracteristici - - - Noutatea - - - Marfă - - - Tonul - - - Valoarea de noutate a știrii - - Media de știri - - - Ziare - - - Televiziunea - - - Internet - 10.3 Psihologia mulțimilor - 10.4 Manipularea prin media - - Contexte - - - Activism - - - Publicitate - - - Farsa - - - Propaganda - - - Război psihologic - - - Relații publice - - Tehnici - - - Marketingul motoarelor de căutare - - Profesioniști în conformitate - - - Tehnici - 10.5 Psihologia rețelelor sociale - - Neuroplasticitatea - 10.6 Analiza rețelelor sociale 11 Etica - Definirea eticii - 11.1 Relativismul moral - - Variații - - - Descriptiv - - - - Meta-etic - - - - Normativ - 11.2 Utilitarism - - Etimologie - - Fundal istoric - - - Filozofia chineză - - - Filosofia occidentală - 11.3 Dileme etice - - Exemple de dileme etice - - Răspunsuri la argumente - - Dileme morale - - - Exemple - - - Conceptul - - - Probleme - 11.4 Codul de conduită FBI - 11.5 Meta-etica - - Întrebări meta-etice - - Teoriile semantice - - - Centralism și non-centralism - 11.6 Filosofia dreptului - - Jurisprudență analitică - - Jurisprudența normativă - - Abordări filosofice ale problemelor juridice Încheiere Resurse Despre autor - Nicolae Sfetcu - - De același autor - - Contact Editura - MultiMedia Publishing . (shrink)

Martin Heidegger as Interrogator: The Final Paradigm By Daniel Fidel Ferrer. Copyright©2024 Daniel Fidel Ferrer. All rights reserved. Attribution-NonCommercial-NoDerivs CC BY-NC-ND. Imprint 1.0. 2024. All Rights are reserved. Intended copies of this work can be used for research and teaching. No change in the content and must include my full name, Daniel Fidel Ferrer. Enjoying reading and disagreeing. Publisher: Kuhn von Verden Verlag. Language: English and German. Includes bibliographical references and an index. Pages 1-316. Index total pages is 524. Ontology. (...) 2. Metaphysics. 3. Philosophy, German. 4. Thought and thinking. 5. Kant, Immanuel, 1724-1804. 6. Schelling, Friedrich Wilhelm Joseph von, 1775-1854. 7. Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, 1770-1831. 10. Philosophy, Modern -- 20th century. 11. Philosophy, Modern -- 19th century. 12. Practice (Philosophy). 13. Philosophy and civilization. 14. Postmodernism. 15. Nietzsche, Friedrich Wilhelm, 1844-1900. 16. Heidegger, Martin, 1889-1976. 17. Ferrer, Daniel Fidel. Table of Contents Mottos Division I. Discussion of the title pages 2-6 Prologue pages 7-14 Heidegger, what do we know about him? page 15-22 Early Heidegger pages 23-41 What are the periods in Heidegger’s thought? pages 42-51 Preface and Setting the Stage pages 52-65 Introduction pages 66-82 Heidegger on Questioning pages 83-94 The Crisis or Krisis in philosophy? pages 95-106 Does Heidegger have a philosophy? pages 107-127 Heidegger about the Nature of Teaching pages 128-132 Heidegger against philosophy as a worldview or the standpoint of standpointlessness pages 133-137 Heidegger’s world-famous book Being and Time (Sein und Zeit, SuZ, 1927) pages 138-153 Heidegger’s second attempt Beiträge zur Philosophie (Vom Ereignis) (1936-1938) pages 154-162 Heidegger on the image of the Bridge pages 163-170 Conclusion pages 171-188 -/- Division II. Engagement with Heidegger on history of philosophy (metaphysics). Reinigung as cleaning, purifying pages 189-191 What is Heidegger’s Metahistory of philosophy? pages 192-243 Appendix A. Reconstruction of a partial letter from Martin Heidegger to Dieter Sinn. Dated. 24 August 1964. pages 244-248 Appendix B. Martin Heidegger's Dialogue and Critical Debate with Hegel. pages 249-253 Appendix C. Heidegger on Pain (Schmerz) pages 254-257 Appendix D. Update: 2023 Oct 24. Daniel Fidel Ferrer replies to Professor Thomas Sheehan (Sein question) pages 258-269 Appendix E. Five Habilitations done with Martin Heidegger. Habilitationsschrift pages 270-272 Heidegger Bibliography Individual Lectures Vortrag or Vorträge. Detailed pages 273-294 Heidegger‘s Gesamtausgabe (HGA or GA). Note GA 72 has yet to be published (2024). pages 295-299 Letters. Briefe. Briefwechsel. Not complete pages 300-303 Heidegger Studies / Heidegger Studien / Etudes Heideggeriennes (list of Heidegger texts) pages 304-305 Jahresgaben der Martin-Heidegger-Gesellschaft (from the internet) (list of Heidegger texts) pages 306-308 Additional References (bibliographies) pages 309-310 Heidegger Index Projects by Daniel Fidel Ferrer page 311 -/- Martin Heidegger Audio Recordings pages 312-313 -/- Additional acknowledgements pages 314-315 -/- Letter from Hermann Heidegger to Daniel Ferrer den 5.2.2002. In German. Hermann Heidegger’s response to the Barbara Fiand collection being in the USA. -/- One of the thesis: there is no Heidegger philosophy. Read more… -/- “What always counts in the lecture-courses is the manner of proceeding - the sequence of steps - not a claim to final truths. The lecture-courses never wrap up in a completeness and in seemingly "finishing off" the works interpreted, but rather in the inner fullness of the hidden dynamics of questioning.” GA 66. Besinnung (1938/39). GA 66: 421. (shrink)

Early Modern German Philosophy (1690-1750) makes some of the key texts of early German thought available in English, in most cases for the first time. The translations range from texts by the most important figures of the period, including Christian Thomasius, Christian Wolff, Christian August Crusius, and Georg Friedrich Meier, as well as texts by consequential but less familiar thinkers such as Dorothea Christiane Erxleben, Theodor Ludwig Lau, Friedrich Wilhelm Stosch, and Joachim Lange. The topics covered range (...) across a number of areas of theoretical philosophy, including metaphysics (the immortality of the soul, materialism and its refutation, the pre-established harmony), epistemology (the principle of sufficient reason, the limits of reason with respect to matters of faith), and logic (the role of prejudices in cognition and the doctrine of truth). (shrink)

This essay addresses the attitude of some leading Neo-Kantian philosophers toward scientific psychology and psychophysics. Early influential figures like Friedrich A. Lange counted Gustav T. Fechner’s psychophysical law among their allies in the rehabilitation of the Kantian standpoint. Later on, however, Neo-Kantian philosophers firmly rejected psychological measurement as a whole and harshly criticized the methods adopted by several psychologists of their time. For example, the Marburg mathematician and philosopher August Stadler reduced the validity of Fechner’s law to the (...) mere physiological sphere, and Hermann Cohen conceived the application of mathematical integration to human sensations as an inane enterprise. (shrink)

HISTÓRIA DA SOCIOLOGIA: O DESENVOLVIMENTO DA SOCIOLOGIA I -/- A SOCIOLOGIA NA ALEMANHA -/- -/- HISTORY OF SOCIOLOGY: THE DEVELOPMENT OF SOCIOLOGY I -/- SOCIOLOGY IN GERMANY -/- -/- -/- Emanuel Isaque Cordeiro da Silva – IFPE-BJ, CAP-UFPE e UFRPE. E-mail's: [email protected] e [email protected]. WhatsApp: (82)9.8143-8399. -/- PREMISSA -/- Na Alemanha, a Sociologia foi profundamente influenciada pela discussão filosófica, histórica e metodológica que se desenvolveu entre o final do século XIX e o início do século XX. Em seus fundamentos encontra-se (...) o pensamento de vários filósofos, como Johann Gottlieb Fichte (1762 -1814), Friedrich Wilhelm Joseph von Schelling (1775 -1854), Friedrich Daniel Ernst Schleiermacher (1768 -1834), Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770 -1831) e Friedrich W. Nietzsche (1844-1900). -/- O representante mais expressivo da Sociologia alemã é Max Weber (1864-1920). Outros pensadores, entretanto, contribuíram significativamente para a formação e o desenvolvimento da Sociologia na Alemanha, entre os quais Ferdinand Tönnies (1855 -1936), Werner Sombart (1863-1941), Georg Simmel (1858-1918) e os estudiosos que a partir da década de 1920 constituíram a chamada Escola de Frankfurt. -/- A obra desses autores liga-se fortemente ao processo de unificação alemã, promovido somente após o triunfo de Otto von Bismarck na Guerra Franco-Prussiana (1871), e à aceleração da industrialização alemã. Esses dois fatores conferiram à Alemanha uma situação muito diferente da de outros países europeus. -/- A alteração nas estruturas de poder, na Alemanha, não ocorreu por meio de uma revolução, como na França, mas por um acordo entre a bur-guesia industrial e os grandes proprietários de terra, tendo em vista uma transição mais adequada aos seus interesses. -/- Vale salientar, em nota, que após a Guerra Franco-Prussiana (1870-71), os príncipes alemães se reuniram no palácio de Versalhes (França), onde aclamaram Guilherme I, da Prússia, como o imperador alemão. Assim surgia o Império da Alemanha, em 1871. -/- A burguesia industrial não estava preocupada em alterar de modo significativo a estrutura fundiária, e os grandes proprietários, que se encastelaram na burocracia estatal, não permitiram a formulação de uma legislação trabalhista que prejudicasse os interesses da burguesia. Assim se fez uma mudança “por cima”, sem levar em conta os interesses dos trabalhadores urbanos ou rurais. Destacam-se aqui dois importantes soció-logos alemães: Georg Simmel e Max Weber, pela presença no Brasil. Depois, brevemente, falar-se-á aqui da famosa Escola de Frankfurt. -/- 1. Georg Simmel (1858-1918) -/- Nascido em Berlim, Georg Simmel é um pensador difícil de enquadrar em alguma tendência ou campo específico do conhecimento. Vamos ler um trecho do que escreveu sobre ele o sociólogo brasileiro Leopoldo Waizbort: -/- Quem tentar esboçar a fisionomia de Georg Simmel (1858-1918), logo se encontra em meio a dificuldades que são características próprias daquilo que se quer apreender. Simmel sempre postulou para seu próprio pensamento uma mobilidade e uma plasticidade para se adaptar ao seu objeto – uma multiplicidade de direções, uma defesa do fragmento –, que se opõem a toda tentativa de fixação e acabamento, a toda pretensão de sistema. Por isso todos os rótulos que lhe são atribuídos, apesar de possuírem seu teor de verdade, sempre soam tão falsos: vitalismo, relativismo, esteticismo, formalismo, irracionalismo, psicologismo, impressionismo e tantos mais. Disto também é exemplo o fato de Simmel, hoje considerado, ao lado de Max Weber e Ferdinand Tönnies, um dos “pais” da sociologia alemã, não poder ser classificado sem mais como “sociólogo”, sob pena de se perderem várias outras dimensões que são essenciais ao seu pensamento (WAIZBORT, 2000. p. 11). -/- G. Simmel foi o último dos sete filhos de um próspero comerciante judeu convertido ao cristianismo. Com a morte do pai, herdou uma fortuna considerável que lhe permitiu independência para desenvolver a vida acadêmica. Estudou História e Filosofia na Universidade de Berlim, onde foi aluno das mais importantes figuras acadêmicas da época. Em 1881, defendeu uma tese sobre Immanuel Kant e recebeu o título de doutor em Filosofia. Entre 1885 e 1914, lecionou Filosofia, Ética e Sociologia na Universidade de Berlim, mas nunca foi incorporado formalmente à universidade. -/- Ocupou o cargo de professor titular de Filosofia somente em 1914, em Estrasburgo, cidade onde permaneceu até a morte, em 1918. -/- Na virada do século XIX para o século XX na Alemanha, houve uma intensa efervescência filosófica, cultural e artística, cenário em que se desenvolveram a psicanálise, a teoria da relatividade, o positivismo lógico e a música atonal. Nesse cenário, Simmel tornou-se um conferencista muito aclamado e escreveu artigos e ensaios sobre os mais variados temas da Filosofia, como lógica, teoria do conhecimento, ética, estética ou metafísica, além de temas da Psicologia, da Sociologia, da História e da religião. -/- Escreveu também muitas biografias (de Johann Wolfgang von Goethe, de Friedrich Nietzsche, de Immanuel Kant e de Rembrandt, entre outros). -/- Suas obras sociológicas mais importantes são: Da diferenciação social (1890), A filosofia do dinheiro (1907), Sociologia (1908) e Questões fundamentais da Sociologia (1917). Georg Simmel teve influência marcante no desenvolvimento da Sociologia na Alemanha, nos Estados Unidos (em especial na Escola de Chicago) e na França (em Durkheim e seus colaboradores diretos). Suas obras foram traduzidas para o francês e o inglês, muitas vezes antes de ser publicadas em alemão. -/- 2. Max Weber (1864-1920) -/- Max Weber nasceu em 21 de abril de 1864, em Erfurt, e morreu em Munique, em 1920. De família abastada, teve uma educação formal de boa qualidade, o que lhe permitiu uma erudição notável. Com 18 anos, ingressou na Universidade de Heidelberg, onde escolheu como área de concentração o Direito e como correlatas a História, a Filosofia e a Economia. Nessa universidade, teve o primeiro contato com os escritos de Immanuel Kant e com neokantianos, os quais nunca deixou de lado em seus estudos. -/- Em 1889, concluiu o doutorado em Direito Comercial com uma tese sobre a história das sociedades comerciais da Idade Média. Em 1891, defendeu outra tese: A importância da história agrária romana para o direito público e privado. Em 1894, tornou-se professor de Economia na Universidade de Freiburg e, dois anos depois, transferiu-se para a Universidade de Heidelberg. -/- A partir de 1897, acometido de uma depressão profunda, não conseguiu desenvolver as atividades acadêmicas. Entre 1902 e 1903, retomou as atividades intelectuais, mas fora da universidade, pois não tinha condições psicológicas para ministrar aulas. No ano seguinte, tornou-se coeditor do Arquivo de Ciências Sociais, publicação muito importante para o desenvolvimento dos estudos sociológicos na Alemanha. -/- Entre agosto e dezembro de 1904, viajou, com Ferdinand Tönnies e Werner Sombart, aos Estados Unidos, por ocasião da Exposição Universal de Saint-Louis, onde entrou em contato com as igrejas e seitas protestantes daquele país e também com vários escritos de Benjamin Franklin (1706-1790), o que foi fundamental para suas pesquisas sobre a relação entre a ética protestante e o capitalismo. -/- Em 1907, recebeu uma herança significativa. A partir de então, dedicou-se exclusivamente à investigação histórica e sociológica. Em 1909, colaborou na fundação da Sociedade Alemã de Sociologia. Ao ser deflagrada a Primeira Guerra Mundial, em 1914, Weber foi convocado como oficial da reserva para dirigir um hospital militar. Entre as atividades no hospital encontrou tempo para continuar a escrever partes do livro que foi publicado postumamente por sua esposa, com o título Economia e sociedade. Além disso, desenvolveu estudos sobre ética econômica e as religiões universais e escreveu uma série de artigos para os grandes jornais da Alemanha. Nesses artigos, criticou a estrutura partidária do país e a burocratização das esferas políticas na Alemanha, afirmando que aquela situação ainda era a herança de Otto von Bismarck. -/- Em 1917, pronunciou uma conferência – A ciência como vocação – e produziu um escrito, no qual explicitou seu método – Ensaio sobre neutralidade axiológica nas ciências sociológicas e econômicas. -/- Pelas ideias expostas em debates e nos jornais e por sua erudição, Max Weber, após a derrota alemã na Primeira Guerra Mundial, fez parte da comissão que redigiu, em 1919, a nova constituição política alemã, conhecida como a Constituição de Weimar. -/- Pode-se afirmar que a vida de Max Weber foi dedicada aos estudos, à pesquisa e à participação ativa na política alemã de seu tempo, por meio de conferências e artigos para jornais e revistas. -/- Weber não media esforços para analisar e com-preender mais profundamente os temas que elegia. Aprendeu grego e hebraico para ler a Bíblia no original, espanhol para ler os documentos sobre as companhias de navegação e comércio espanhol, russo para ler os jornais sobre os acontecimentos na Rússia de 1905 até a revolução de 1917, inglês para ler os textos estadunidenses sobre a vida religiosa e a ética dos protestantes. -/- Para Max Weber, o indivíduo é o núcleo de análise por ser o único que pode definir intenções e finalidades para seus atos. Desse modo, o ponto de partida da Sociologia é a compreensão da ação dos indivíduos, atuando e vivenciando situações sociais com determinadas motivações e intenções. Instituições como Estado e família só ganham sentido quando vistas da perspectiva das relações sociais. Assim, Max Weber não concebe a sociedade como um bloco, uma estrutura una, mas como uma teia de relações capazes de produzir sentido. -/- A obra de Max Weber é vasta e engloba história, direito e economia, passando pelas questões religiosas, pelos processos burocráticos, pela análise da cidade, da música e, enfim, pela discussão metodológica das ciências humanas e dos conceitos sociológicos. -/- Entre os seus escritos, podemos destacar: A ética protestante e o “espírito” do capitalismo (1904-1905/1920), A ciência como vocação (1917), A política como vocação (1919), Economia e sociedade (1920), História geral da economia (1923) e Ensaios reunidos de sociologia da religião (1917/1920). -/- Outros sociólogos alemães mantiveram-se em atividade após a Primeira Guerra Mundial, como Ferdinand Tönnies, Leopold von Wiese (1876 -1969), Hans Freyer (1887-1969) e Franz Oppenheimer (1864 -1943), que fundou, em 1919, a primeira cátedra de Sociologia na Alemanha, em Frankfurt. -/- 3. A Escola de Frankfurt -/- Logo após a morte de Max Weber, abriu-se um novo horizonte para a Sociologia alemã com a fundação do Instituto de Pesquisa Social, vinculado à Universidade Johann Wolfgang Goethe de Frankfurt, que ficou conhecido como Escola de Frankfurt. Em 1923, um grupo de intelectuais – entre eles Friedrich Pollok (1894-1970), Leo Löwenthal (1900-1993), Karl August Wittfogel (1896-1988), Max Horkheimer (1895-1973) e Theodor Adorno (1903-1969) – desenvolveu uma análise da sociedade contemporânea com base em concepções filosóficas de Immanuel Kant, Friedrich Hegel e Friedrich Nietzsche, em visões sociológicas de Karl Marx e de Max Weber e no pensamento de Sigmund Freud. -/- Os integrantes do grupo de Frankfurt pretendiam desenvolver uma teoria crítica da sociedade capitalista e buscavam explicar fenômenos que iam da análise da personalidade autoritária à indústria cultural. Mantiveram a crítica ao positivismo e ao pragmatismo, procurando demonstrar a necessida-de de refletir sobre as condições que permitiram a emergência do nazismo e sobre o significado dessa ideologia. As reflexões desses intelectuais culminaram com uma crítica à razão instrumental e às formas de controle sobre a sociedade contemporânea. -/- Além dos estudiosos citados, são representantes desse pensamento Walter Benjamin (1892-1940), Erich Fromm (1900-1980) e Herbert Marcuse (1898-1979), entre outros. Todos os integrantes da Escola de Frankfurt precisaram sair da Alema-nha por causa da perseguição nazista. Adorno e Horkheimer voltaram ao país depois do fim da Segunda Guerra Mundial. Deram continuidade à Escola de Frankfurt, entre outros, Jürgen Habermas (1929-), da segunda geração, e Axel Honneth (1949-), da terceira e atual geração. -/- REFERENCIAL TEÓRICO -/- CUIN, C. H.; GRESLE, F. História da Sociologia. Trad. Roberto Leal Ferreira. São Paulo: Ensaio, 1994. -/- CULTURAL, A. Max Weber. Textos selecionados. 2ª ed. São Paulo: Abril Cultural, 1980. (Col. Os Pensadores). -/- NOVA, S. V. Introdução à Sociologia. 6ª ed. São Paulo: Atlas, 2004. -/- SILVA, A. et al. Sociologia em movimento. 2ª ed. São Paulo: Ática, 2016. -/- VANDENBERGHE, F. As sociologias de Georg Simmel. 1ª ed. Petrópolis: Vozes, 2018. -/- WAIZBORT, L. As aventuras de Georg Simmel. São Paulo: USP, Curso de Pós-Graduação em Sociologia/Editora 34, 2000. -/- SBS - Sociedade Brasileira de Sociologia PUCRS - PPG em Ciências Sociais Avenida Ipiranga, 6681 - Partenon CEP: 90619-900 - Porto Alegre, RS [email protected] Emanuel Isaque © 2019. (shrink)

Conceived in the last days of August 1888 - the last summer of his lucid life -, "Magnum in parvo: A philosophy in compendium" is the work that Friedrich Nietzsche (1844-1900) projected as a synthesis of his ill-fated capital project "The will to power" and in which the key themes of his thought are addressed. Although a sudden change of opinion determined that this unique work saw the light not in the planned unitary form, but dissolved in two (...) different books: "Twilight of the Idols" (1889) and "The Antichrist" (1894). This edition reconstructs, from the posthumous fragments and the original Nietzschean manuscripts, the work as Nietzsche designed it, thus recovering a piece of notable philosophical and literary value, more rounded, overall, than what His two offspring would become. -/- . (shrink)

In this book Alan Haworth tends to sneer at libertarians. However, there are, I believe, a few sound criticisms. I have always held similar opinions of Murray Rothbard‟s and Friedrich Hayek‟s definitions of liberty and coercion, Robert Nozick‟s account of natural rights, and Hayek‟s spontaneous-order arguments. I urge believers of these positions to read Haworth. But I don‟t personally know many libertarians who believe them (or who regard Hayek as a libertarian).

In Chapter 2 of Escape from Leviathan, Jan Lester defends two hypotheses: that instrumental rationality requires agents to maximise the satisfaction of their wants and that all agents actually meet this requirement. In addition, he argues that all agents are self-interested (though not necessarily egoistic) and he offers an account of categorical moral desires which entails that no agent ever does what he genuinely feels to be morally wrong. I show that Lester’s two hypotheses are false because they cannot accommodate (...) weakness of will, because they are inconsistent with agency, which requires free will, because ends, obligations and values cannot be reduced to desires, and because maximisation is often not possible. Further, Lester’s claim that agents are self-interested is vacuous, his attempted reduction of moral behaviour to want-satisfaction fails, and his contention, that agents always do what they genuinely think to be morally required, seems untenable. A defence of freedom that depends on homo economicus is far from promising. (shrink)

The investigation that I am going to pursue here is part of a larger effort on my part to understand the relationship between Kant’s so-called “philosophical anthropology” and the development of early German anthropology since it is my sense that Kant had a determinate, if indirect, effect on the history of that separate field. For now this larger project has three main foci: an account of Kant’s philosophical anthropology in all its parts, an inquiry into Kant’s relationship to the theories (...) engaged by German anthropologists between roughly the 1750s-1790s, and finally, an effort to track the subsequent routes taken by German anthropology in the first half of the 19th-c. In this discussion I am going look at one particular trajectory in anthropological research where we can see Kant’s effect. (shrink)

This article investigates the causal efficacy of social properties, which faces the following puzzle. First, for both intuitive and scientific reasons, it seems social properties have causal import. But, second, social properties are also characteristically extrinsic: to have some social property depends, in typical cases, on what one’s society is like around them. And, third, there is good reason to doubt that extrinsic properties make a genuine causal contribution. After elaborating on these three claims, I defend the following resolution to (...) the puzzle: social causation occurs at the level at which social properties are intrinsic. (shrink)

In this chapter I argue that choosing to live forever comes with the threat of an especially pernicious kind of boredom. However, it may be theoretically possible to circumvent it by finding ways to pursue an infinite number of projects consistent with one’s personality, taking on endlessly pursuable endlessly interesting projects, or by rekindling old projects once you’ve forgotten about them. However, each of these possibilities is contingent upon having certain traits that you are likely not currently in a good (...) position to assess. I therefore argue that no one is in a good position to be confident about her prospects for living forever. (shrink)

This paper advances a new agentially undemanding account of the conditions of attributability, the Minimal Approval account, and argues that it has a number of advantages over traditional Deep Self theories, including the way in which it handles agents with conditions like addiction, Tourette syndrome, and misophonia. It is argued that in order for an agent to be attributionally responsible, the mental process that leads to her action must dispose her to be such that she would, upon reflec-tion, approve to (...) some minimal degree of being moved to action by the motive on which she in fact acts. (shrink)

Orthodoxy holds that the difference between weakness of will and compulsion is a matter of the resistibility of an agent's effective motivation, which makes control-based views of agency especially well equipped to distinguish blameworthy weak-willed acts from non-blameworthy compulsive acts. I defend an alternative view that the difference between weakness and compulsion instead lies in the fact that agents would upon reflection give some conative weight to acting on their weak-willed desires for some aim other than to extinguish them, but (...) not to their compulsive desires. This view allows identificationist theorists of moral responsibility to explain why weak-willed actions, but not compulsive actions, are attributable to agents such that they can, in theory, be praised or blamed for them. After motivating and presenting the view in detail, I show how it has unique resources for explaining the ethics of managing one's compulsions. (shrink)

Much of the literature on impairment to self-governance focuses on cases in which a person either lacks the ability to protect herself from errant urges or cases in which a person lacks the capacity to initiate self-reflective agential processes. This has led to frameworks for thinking about self-governance designed with only the possibility of these sorts of impairments in mind. I challenge this orthodoxy using the case of melancholic depression to show that there is a third way that self-governance can (...) be undermined: an agent may fail to form the desire she most wants to act on. (shrink)

Deep Self views of moral responsibility have been criticized for positing mysterious concepts, making nearly paradoxical claims about the ownership of one’s mental states, and promoting self-deceptive moral evasion. I defend Deep Self views from these pervasive forms of skepticism by arguing that some criticism is hasty and stems from epistemic injustice regarding testimonies of experiences of alienation, while other criticism targets contingent features of Deep Self views that ought to be abandoned. To aid in this project, I provide original (...) naturalistic analyses of “Self” and “internality” that replace the view’s metaphorical language with common-sensical concepts that make clear their usefulness. (shrink)

In Almost Over: Aging, Dying, Dead, Frances Kamm seeks to make sense of people’s widely variant choices about which lives they would choose to continue living. She does this by defending the Prudential Prerogative, which, in analogy to the Moral Prerogative, holds that in a fairly wide range of conditions we are under no intrapersonal rational obligation to choose either to die or to live on. I argue against Kamm's case for the Prudential Prerogative in favor of Life Holism, the (...) view that you ought to live the life that would be best for you as an individual when each potential life is considered as a whole. I argue that the features of the Moral Prerogative that make it an attractive principle do not transfer to the Prudential Prerogative, and that Life Holism can better account for the perspectival and non-summative features of the normative phenomena Kamm wants to capture while retaining a tight connection between reasons and goodness. (shrink)

Pandemic-related restrictions can be especially tragic for people whose lives are ending; it seems that the needs and desires of people who are dying should be given extra consideration. Given an additivist view of well-being, however, the last weeks of a person's life can only matter so much relative to the rest of the life they had. This article reflects on the end of my mother's life during the Covid-19 pandemic in order to make the case that the additive view (...) of well-being is part of a broader trend of dehumanizing emergency ethics. (shrink)

Over the years, companies have adopted hiring algorithms because they promise wider job candidate pools, lower recruitment costs and less human bias. Despite these promises, they also bring perils. Using them can inflict unintentional harms on individual human rights. These include the five human rights to work, equality and nondiscrimination, privacy, free expression and free association. Despite the human rights harms of hiring algorithms, the AI ethics literature has predominantly focused on abstract ethical principles. This is problematic for two reasons. (...) First, AI principles have been criticized for being vague and not actionable. Second, the use of vague ethical principles to discuss algorithmic risks does not provide any accountability. This lack of accountability creates an algorithmic accountability gap. Closing this gap is crucial because, without accountability, the use of hiring algorithms can lead to discrimination and unequal access to employment opportunities. This paper makes two contributions to the AI ethics literature. First, it frames the ethical risks of hiring algorithms using international human rights law as a universal standard for determining algorithmic accountability. Second, it evaluates four types of algorithmic impact assessments in terms of how effectively they address the five human rights of job applicants implicated in hiring algorithms. It determines which of the assessments can help companies audit their hiring algorithms and close the algorithmic accountability gap. (shrink)

What are we to make of the fact that world leaders, such as Canada’s Justin Trudeau, have, within the last few decades, offered official apologies for a whole host of past injustices? Scholars have largely dealt with this phenomenon as a moral question, seeing in these expressions of contrition a radical disruption of contemporary neoliberal individualism, a promise of a more humane world. Focusing on Canadian apology politics, this essay instead proposes a nonideal approach to state apologies, sidestepping questions of (...) what they ought to do and focusing instead on their actual functioning as political acts. Through a sociologically informed speech act theory and Foucault’s work on power, apology is conceptualized as a speech act with an essentially relational nature. The state, through apologizing, reaffirms the norms governing its relationship to its subjects at a moment when a past transgression threatens to destabilize this relation. From a Foucauldian point of view, the state’s power inheres in the very stability of the state–citizen relation, and we should therefore see apologies as defensive moves to protect state hegemony. In the context of Western liberal democracies, such as Canada, apologies embody, rather than challenge, the logic of neoliberal governmentality by suggesting that everything, including resentment against the state, can be managed within the current status quo. Nevertheless, total cynicism about apology politics is not warranted. In many indigenous apology campaigners’ demands for contrition we see another side of apologies: their potential to bring about change by enacting counterhegemonic relations to the state. (shrink)

This paper brings together two erstwhile distinct strands of philosophical inquiry: the extended mind hypothesis and the situationist challenge to virtue theory. According to proponents of the extended mind hypothesis, the vehicles of at least some mental states (beliefs, desires, emotions) are not located solely within the confines of the nervous system (central or peripheral) or even the skin of the agent whose states they are. When external props, tools, and other systems are suitably integrated into the functional apparatus of (...) the agent, they are partial bearers of her cognitions, motivations, memories, and so on. According to proponents of the situationist challenge to virtue theory, dispositions located solely within the confines of the nervous system (central or peripheral) or even the skin of the agent to whom they are attributed typically do not meet the normative standards associated with either virtue or vice (moral, epistemic, or otherwise) because they are too susceptible to moderating external variables, such as mood modulators, ambient sensibilia, and social expectation signaling. We here draw on both of these literatures to formulate two novel views – the embedded and extended character hypotheses – according to which the vehicles of not just mental states but longer-lasting, wider-ranging, and normatively-evaluable agentic dispositions are sometimes located partially beyond the confines of the agent’s skin. (shrink)

We argue that the interaction of biased media coverage and widespread employment of the recognition heuristic can produce epistemic injustices. First, we explain the recognition heuristic as studied by Gerd Gigerenzer and colleagues, highlighting how some of its components are largely external to, and outside the control of, the cognitive agent. We then connect the recognition heuristic with recent work on the hypotheses of embedded, extended, and scaffolded cognition, arguing that the recognition heuristic is best understood as an instance of (...) scaffolded cognition. In section three, we consider the double-edged sword of cognitive scaffolding. On the one hand, scaffolds can reduce the internal processing demands on cognitive agents while increasing their access to information. On the other hand, the use of scaffolding leaves cognitive agents increasingly vulnerable to forming false beliefs or failing to form beliefs at all about particular topics. With respect to the recognition heuristic, agents rely on third parties (such as the media) to report not just what’s true but also what’s important or valuable. This makes cognitive agents relying on these third parties vulnerable to two erroneous influences: 1) because they don’t recognize something, it isn’t important or valuable, and 2) because they do recognize something, it is important or valuable. Call the latter the Kardashian Inference and the former the Darfur Inference. In section four, we use Fricker’s (2007) concept of epistemic injustice to characterize the nature and harm of these false inferences, with special emphasis on the Darfur Inference. In section five, we use data-mining and an empirical study to show how Gigerenzer’s population estimation task is liable to produce Darfur Inferences. We conclude with some speculative remarks on more important Darfur Inferences, and how to avoid them by scaffolding better. One primary way to accomplish this it to shift the burden of embodying the virtue of epistemic justice from the hearer or consumer of media to the media themselves. (shrink)

I argue in favor of the Minimal Approval account, an original account of an agent’s moral responsibility for her actions, understood as the conditions that must be met so that an agent’s actions speak for her such that she can appropriately be blamed on their basis. My account shares a general theoretical orientation with Deep Self views, but diverges in several respects. I argue that Deep Self views tend to seriously over-generate exemptions, such that agents are exempt from responsibility even (...) from ordinary weak-willed actions. Accordingly, much of my focus is on giving a more nuanced, and in certain senses narrower, explanation of genuine exemption cases. While I address the advantages the Minimal Approval account has over competing accounts throughout these chapters, the account also aims to provide an empirically informed response to a certain sort of skeptical worry about how it could be the case that anyone is ever responsible for what they do at all. One commonplace thought is that when agents’ behaviors are due to compulsion their “brains make them do it.” But, in a literal sense, it might seem that our brains make all of us do everything that we do. In this dissertation I head off this worry by directly addressing both what the difference is, and what it should mean for our practices. (shrink)

As COVID-19 spread, clinicians warned of mental illness epidemics within the coronavirus pandemic. Funding for digital mental health is surging and researchers are calling for widespread adoption to address the mental health sequalae of COVID-19. -/- We consider whether these technologies improve mental health outcomes and whether they exacerbate existing health inequalities laid bare by the pandemic. We argue the evidence for efficacy is weak and the likelihood of increasing inequalities is high. -/- First, we review recent trends in digital (...) mental health. Next, we turn to the clinical literature to show that many technologies proposed as a response to COVID-19 are unlikely to improve outcomes. Then, we argue that even evidence-based technologies run the risk of increasing health disparities. We conclude by suggesting that policymakers should not allocate limited resources to the development of many digital mental health tools and should focus instead on evidence-based solutions to address mental health inequalities. (shrink)

My goal in this paper is, to tentatively sketch and try defend some observations regarding the ontological dignity of object references, as they may be used from within in a formalized language. -/- Hence I try to explore, what properties objects are presupposed to have, in order to enter the universe of discourse of an interpreted formalized language. -/- First I review Frege′s analysis of the logical structure of truth value definite sentences of scientific colloquial language, to draw suggestions from (...) his saturated vs. unsaturated sentence components paradigm. -/- Next try investigate, in how far reference to non pure math objects might allow for a role as argument of a truth value function. Object kinds to be considered are: common sense objects, technical objects, humanities object kinds (social, psychical, ...), objects of art, ... , be they abstract, concrete, or in this respect mixed objects. -/- Then have a comment on the just referenced label abstract objects. -/- Next try to get an idea wrt the ontological significance of the fact, that pure math objects and functions in some important classical cases can be uniquely defined by means of categorical theories. Here, in the course of my argument, I have a little corollary wrt the standard model of first order Peano arithmetic, reducing the epistemological significance of the existence of the non standard models. -/- Next, wrt a special concept of a formalized empirical theory, I care for whether the impure math objects and mixed objects described here, and complying best with truth value function mapping, are also reliable candidates for the ontological commitment of such theories: and discuss an alternative, which reduces the ontological significance of the universe of discourse of the theories intended models. -/- In the end I sum up what is - from my point of view - the status quo, according to my respective findings. (shrink)

The thesis aims at a methodological reflection of logical reconstruction and tries to develop this method in detail, especially with regard to the reconstruction of natural language arguments. First, the groundwork for the thesis is laid by presenting and, where necessary, adapting its foundations with regard to the philosophy of language and the theory of argument. Subsequently, logical reconstruction, especially the logical reconstruction of arguments, is presented as a hermeneutic method and as a tool for the application of (formal) logic (...) and argumentation theory to natural language arguments. Logical reconstruction is presented as a special type of exegetical interpretation by paraphrase that is subject to (adapted) hermeneutic maxims and presumption rules that govern exegetical interpretation in general. However, in contrast to the interpretation of texts by natural language paraphrases, logical reconstruction leads to interpretantia that are logically explicit formal language texts and can be analyzed using formal methods and meta-theoretical concepts that are not directly applicable to natural language texts. By providing explicit and precise records of different readings, logical reconstruction can thus help to clarify (and maybe even solve) persistent interpretation controversies. Through an adaptation and specification of hermeneutic maxims and presumption rules, the thesis aims at providing suitable means for the systematic guidance and evaluation of logical reconstructions of argumentative texts. As a genuinely interpretative undertaking, logical reconstruction will be distinguished from the non-interpretative enterprise of formalization and from the development of theories of logical form, which provide a framework in which formalization and reconstruction take place. As exegetical interpretations, logical reconstructions of texts that are not readily formalizable can still be assessed with respect to their hermeneutic quality. The hermeneutic method of logical reconstruction can thus widen the scope for the application of logic and argumentation theory, because it allows us to use formal methods for the analysis and assessment of "difficult" natural language texts in a non-arbitrary, albeit indirect way. The last part of the thesis presents a manual for the logical reconstruction of natural language arguments, whose application is illustrated step by step. (shrink)

John Martin Fischer’s Death, Immortality, and Meaning in Life puts forth a view that individual experiences could provide us with sources of endless fascination, motivation, and value if only we could live forever to continue to enjoy them. In this article I advocate for more caution about embracing this picture by pointing to three points of tension in Fischer's book. First, I argue that taking meaningfulness in life to be holistic is not compatible with the view immortal lives would be (...) recognizably humanlike. Next, I interrogate Fischer’s claim that that worries about boredom in immortal lives are predicated on the false view that our pursuits are compelling to us because we value them instrumentally, showing that he relies on a more controversial view of the value of our pursuits. Finally, I argue that Fischer’s naturalistic reinterpretation of the value of Near-Death experiences falls somewhat short of capturing their poignancy. Given Fischer’s seeming acknowledgment that what we get from an experience is sometimes ineffable, I argue that he ought to be less skeptical that a genuine Near-Death Experience would give the person experiencing it some (defeasible) evidence of the supernatural. (shrink)

This paper argues that the question, ‘where are virtues?’ demands a response from virtue theorists. Despite the polarizing nature of debates about the relevance of empirical work in psychology for virtue theory, I first show that there is widespread agreement about the underlying structure of virtue. Namely, that virtues are comprised of cognitive and affective processes. Next, I show that there are well-developed arguments that cognitive processes can extend beyond the agent. Then, I show that there are similarly well-developed arguments (...) that affective processes can extend beyond the agent. I then introduce three cases to establish that these cognitive and affective processes are relevantly similar to the cognitive and affective processes countenanced by plausible theories of virtue. Finally, I conclude that virtue theorists must abandon default internalism, the view that the cognitive and affective processes comprising virtues are internal to the agent. (shrink)

Peer commentary on: Blumenthal-Barby, J. S. (2016). Biases and heuristics in decision making and their impact on autonomy. The American Journal of Bioethics, 16(5), 5-15.

In this article we develop and defend what we call the “Trust View” of promissory obligation, according to which making a promise involves inviting another individual to trust one to do something. In inviting her trust, and having the invitation accepted (or at least not rejected), one incurs an obligation to her not to betray the trust that one has invited. The distinctive wrong involved in breaking a promise is a matter of violating this obligation. We begin by explicating the (...) core notion of “inviting someone to trust one to do something”, suggesting that it involves signaling to the other individual one's recognition of the importance the relevant action has for her, and one’s willingness to license her to have faith or optimism in one's character with regard to the performance of that action. We then turn to a defense of the Trust View, arguing that it has considerable appeal in its own right, that it is distinct from and superior to three similar accounts (T.M. Scanlon's Assurance View, Judith Jarvis Thomson's Reliance View and David Owens' Authority View), and that several objections to it can be answered. (shrink)